Câteva informaţii utile despre insolvenţă, faliment şi reorganizare judiciară

1) Procedura insolvenţei este acea procedură legală care se deschide, la cererea debitorului sau a creditorilor, în cazul în care o societate se află în stare de insolvenţă. Conform legii, starea de insolvenţă reprezintă acea stare a patrimoniului unei societăţi care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile comprar viagra genérico.

2) Procedura falimentului reprezintă procedura de insolvenţă care se aplică debitorului în vederea lichidării averii acestuia pentru acoperirea pasivului, fiind urmată de radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat generic cialis price in canada.

3) Procedura de reorganizare judiciară este procedura de insolvenţă care se aplică debitorului în vederea achitării datoriilor acestuia, conform programului de plată a creanţelor. Procedura de reorganizare presupune întocmirea, aprobarea, implementarea şi respectarea unui plan, numit plan de reorganizare, care poate să prevadă, împreună sau separat:

a) restructurarea operaţională şi/sau financiară a debitorului;

b) restructurarea corporativă prin modificarea structurii de capital social;

c) restrângerea activităţii prin lichidarea unor bunuri din averea debitorului.

Procedura insolvenţei este o procedură “umbrelă” care include şi procedura de reorganizare şi/sau pe cea de faliment. Prin urmare, relaţia dintre celelalte două sub-proceduri (faliment şi reorganizare), pe de o parte, şi procedura insolvenţei, pe de altă parte, este cea de la parte la întreg.

Astfel, în cazul în care o societate este în stare de insolvenţă, cu privire la aceasta se deschide “procedura insolvenţei”.

După momentul deschiderii acestei proceduri de insolvenţă urmează, de regulă, o perioadă de timp (denumită “perioadă de observaţie”) în care administratorul judiciar analizează situaţia juridică şi patrimonială a societăţii pentru a determina dacă sunt perspective reale pentru salvarea societăţii, pe baza unui plan de reorganizare, sau, după caz, dacă societatea trebuie lichidată, deoarece aceasta nu mai poate fi revitalizată.

După finalizarea analizei de către administratorul judiciar, creditorii societăţii vor decide (a) dacă se va încerca salvarea societăţii, prin reorganizare judiciară, sau (b) dacă se va trece la lichidarea societăţii.

În cazul în care se aprobă reorganizarea societăţii, procedura insolvenţei va intra într-o nouă etapă – faza de “reorganizare judiciară”. Deşi cu privire la această fază legea foloseşte expresia de “procedură de reorganizare”, putând crea impresia că aceasta ar fi o procedură distinctă de cea de “insolvenţă”, în fapt, aşa cum a fost arătat mai sus, această “procedură de reorganizare” reprezintă doar o etapă din cadrul “procedurii de insolvenţă”.

În cazul în care nu se aprobă reorganizarea societăţii sau, după caz, deşi se aprobă o astfel de reorganizare, aceasta eşuează, societatea va intra în faza de faliment. La fel ca în cazul reorganizării, legea foloseşte denumirea de “procedură” de faliment, creând impresia că aceasta este o procedură diferită de cea de insolvenţă. Cu toate acestea, falimentul reprezintă doar o fază, posibilă, dar nu obligatorie, a procedurii de insolvenţă.

Prin urmare, în cazul în care o societate este în faliment, putem spune că aceasta este în insolvenţă, însă reciproca nu este valabilă; dacă o societate se află în procedura de insolvenţă, nu înseamnă neapărat că aceasta este şi în faliment, dimpotrivă, este posibil ca societatea respectivă să se afle în faza de reorganizare şi să scape cu succes din procedura de insolvenţă.